Conducerea Partidului Naţional Liberal s-a scindat după ce ex-preşedintele formaţiunii Anatol Ţăranu a fost exclus din partid. Ţăranu s-a declarat în dezacord cu ultimele decizii colective ale partidului, condus de Vitalia Pavlicenco. El s-a împotrivit hotărîrii PNL de a participa împreună cu Mişcarea Acţiunea Europeană la viitoarele alegeri parlamentare. Ţăranu a mai fost în dezacord şi cu decizia PNL de a susţine candidatura lui Nicolae Dabija la alegerile parlamentare din România, (apropo, Dabija a fost exclus din cadrul Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, institut aflat sub egida Academiei Române, ca urmare a recentelor dezvăluiri privind trecutul sovietic întunecat al său), deoarece acesta ar fi exprimat anterior poziţii puternic xenofobe. Anatol Ţăranu a fost unul dintre fondatorii PNL. În prezent el este deputat neafiliat, însă vreau să reamintesc că, există pe arena politică moldovenească un partid politic recent creat – PLDM, care funcţionează ca un burete, atrăgînd membri ai mai multor partide politice din ţară, fie datorită slăbiciunii aderenţilor pentru culoarea verde a partidului, sau a banilor mult mai probabil. Nu este exclus faptul că, în viitorul apropiat, Ţăranu îşi va anunţa intenţia de a adera la acest partid politic, care potrivit ultimilor sondaje de opinie are şanse de accedere în viitorul legislativ, spre deosebire de PNL. În această ordine de idei, mă cam îndoiesc de faptul că motivul invocat de Anatol Ţăranu l-a determinat să părăsească PNL. Aceste dezertări din rîndurile unor partide de orientare democratică se îndesesc în ultima perioadă de timp, ceea ce trebuie să pună pe gînduri electoratul, în contextul apropiatelor alegeri parlamentare, deoarece denotă neseriozitate din partea acestora. Despre ce consolidare a forţelor democratice poate fi vorba în acest caz!? Se creează impresia că politicienii, la acest moment nu se gîndesc la viitorul ţării, de fapt nici nu s-au gîndit, dar sunt preocupaţi mai mult de accederea în legislativul ţării, pentru a beneficia de putere, maşina de serviciu, cabinetul şi multe alte privilegii pe care i le oferă statutul de ales al ţării şi pentru a-şi proteja afacerile. În opinia mea, asemenea acte demonstrează indiferenţa conducătorilor unor partide vis-à-vis de votul de încredere acordat de către alegător.
Pentru a nu fi acuzat de partizanat politic, trecem de pe eşichierul politic de centru – dreapta, spre cel de centru – stînga, cel de extremă stîngă urmînd a fi pus în discuţie ceva mai tîrziu. Pe acest segment (centru – stînga) al eşichierului politic din ţară, în contextul apropiatelor alegeri parlamentare s-au produs schimbări salutabile, demne de urmat şi de alte formaţiuni politice, pentru a realiza cauza comună – jos comuniştii. Aici mă refer la fuziunea PDS cu PSD şi PSL cu PD într-un singur partid politic, însă am unele rezerve faţă de PSD, în frunte cu Dumitru Braghiş, care în ultimul timp, duce o politică favorabilă partidului de guvernămînt, nemaivorbind de secretarul partidului Eduard Muşuc, preşedinte al CMC care, practic s-a transformat în clovnul comuniştilor în legislativul municipal. Unul din argumentele ce vin să-mi susţină teza expusă mai sus este situaţia dificilă, artificial creată în sectorul termoenergetic al mun. Chişinău, fiind o comandă politică a celor care simt că le fuge pămîntul de sub picioare. De fapt, Eduard Muşuc, ca un cîine de vînătoare reacţionează la comanda “aporte” a comuniştilor, lansînd acuzaţii nefondate la adresa edilului capitalei şi a celor ce nu execută ordinul tătucăi. De ce pînă a veni Dorin Chirtoacă în fruntea primăriei, în pofida datoriilor existente şi atunci, asemenea situaţii de conflict nu au existat? Un răspuns la această întrebare ne poate oferi doar administratorul Termocomului, Dionisie Antocel. Însă, pe motiv că nu putea fi de găsit pentru a ne răspunde la întrebare, deoarece mai şi filozofează pe lîngă nevoile pe care le are („În Moldova cuvântul ţigan oficial a fost scos din uz. Foştii ţigani din regimul totalitar sovietic la ora actuală au devenit romi, deci noţiunea numai poate servi temei de atac la moralitate”. Aşa a explicat Dionisie Antocel, administratorul SA „Termocom”, recenta sa declaraţie precum că Pro TV Chişinău ar fi o „televiziune ţigănească”) cred că răspunsul îl vom afla deja, după campania electorală din 2009.
Să trecem pe eşichierul politic de stînga, unde sunt situaţi actorii din umbră a teatrului politic al RM, în frunte cu regizorul acestora generalul Vladimir Nicolaevici. Simţind că li se apropie sfîrşitul, ostaşii lui Voronin recurg la metode mai puţin demne şi civilizate, pentru a-şi menţine poziţiile, precum atac la persoană, intimidări, ş.a.m.d., nefiindu-le cunoscute acele norme ale unui comportament civilizat în cadrul duelului politic. În asemenea cazuri, numai laşii procedează astfel. Desigur că, începutul sfîrşitului guvernării comuniste i-au pus pe jar serios, unde mai pui că l-au numit official pe Mark Evghenevici Tkaciuc, fost consilier al preşedintelui pe proble de politică externă, şef al staff-ului electoral al PCRM, ţelul acestuia fiind obţinerea a 60 de mandate în viitorul parlament (utopie în opinia mea). Cu toate că startul campaniei nu a fost dat încă, mirosul scîrbos al acesteia se face simţit deja şi acesta e abia începutul! Ne aşteaptă o campanie fierbinte şi fără precedent în istoria politicii moldoveneşti, deoarece miza este foarte mare. Electoratul e derutat, numai ştie în cine să aibă încredere. Toţi declară integrare în UE, afară armata rusă, jos comuniştii, dar unde este siguranţa că nu ne vom trezi iarăşi cu un cuţit înfipt în spate, cum s-a întîmplat la 4 aprilie 2005, cînd unionistul, anticomunistul, rusofobul Iurii Ivanovici Roşca a spulberat idealurile şi speranţa alegătorilor săi, votînd candidatura lui Vladimir Voronin la funcţia de şef al statului? El era politicianul de la care electoratul se aştepta cel mai puţin să recurgă la asemenea neghiobie. În opinia mea, conform derulării evenimentelor politice în ţară, apariţia unor partide de orientare democratică peste noapte nu este întîmplătoare, deoarece trebuie să ocupe cineva locul PPCD-ului (formaţiune politică alterată deja), pentru a asigura continuitatea comuniştilor la guvernare. Cine va intra în legislativul ţării va arăta timpul, însă conform ultimului sondaj de opinie realizat, preşedintele ţării Vladimir Voronin continuă să fie politicianul cu cea mai mare încredere la moldoveni, iar PCRM-ul rămîne formaţiunea cu cel mai mare popularitate la alegătorii noştri. Această situaţie este reflectată de rezultatele Baromentrului de opinie publică, realizat în lunile martie-aprilie la comanda Institutului de Politici Publice (IPP). Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri, în Parlament vor accede cinci formaţiuni politice, iar PCRM ar putea acumula acelaşi număr de mandate (56) ca şi la scrutinul din 2005.
Din totalul celor care au formată o opţiune de vot şi au exprimat-o în timpul chestionării (58% din totalul de respondenţi), 46% spun că îşi vor da votul pentru actualul partid de guvernămînt. La distanţă mare, pe locul secund este AMN-ul, pentru care ar vota 11,3%. Pragul electoral (de 6%) îl va trece în asemenea condiţii PD pentru care sînt gata să voteze 10,8% din cei care şi-au exprimat o opţiune de vot. În premieră, în Legislativ ar intra PL – cu 7,8% şi recent formatul PLD – cu 6,3%. În afara Parlamentului ar rămîne PPCD, prezent pînă acum în toate legislativele, pentru care la moment sînt gata să-şi dea votul 4,6%. Şi mai puţin ar fi acumulat PSD – 3%, în pofida recentei fuzionări între PSD-ul lui Muşuc şi PDS-ul lui Braghiş. În legătură cu aceste rezultate, Arcadie Barbăroşie, director al IPP şi Igor Boţan, direct al Asociaţiei „ADEPT” au atestat o stabilizare a ratingului PCRM, subliniindu-se că această formaţiune îşi va menţine poziţia şi chiar există posibilitatea ca aceasta să obţină, la alegerile parlamentare din 2009, o nouă majoritate parlamentară. De asemenea, analiştii au atestat uşoara scădere în sondaje a AMN şi PPCD, precum şi creşterea popularităţii PL, dar şi a PLD.
Publicat de Vasile 
